Da, produsul fanion, o găselniță de marketing ce poate deveni extrem de periculoasă atât pentru producător, cât și pentru cumpărător.
Oricine înțelege că între produsul fanion al unei firme, adeseori de lux, de serie mică, mult mai scump, și produsul de masă, de serie mare, mult mai ieftin, există mai degrabă o legătură sentimentală decât una directă, bazată pe regula de trei simplă: dacă la prețul mare obții calitatea mare, la juma de preț obții juma de calitate. Dar nici o diferență uriașă, de-a dreptul necinstită, nu cred că este bună și nu cred că duce la îmbunătățirea imaginii întregului portofoliu de produse al firmei.
Pentru că sunt bărbat, pentru că de GAS (Gear/Gadget Acquisition Syndrome) nu am scăpat nici eu, deși mă pot urmări cu oarecare obiectivitate în timp ce cumpăr una sau alta, și pentru că am un hobby, fotografia, care contează la portofel, am analizat deciziile mele legate de achiziția a două aparate foto, un Olympus OM-D E-M10 mark II și un Fujifilm X-T20.
După ce le-am folosit pe ambele, mi-am dat seama că diferența între, să spunem, Olympus OM-D E-M1 mark II (ca să nu zic de EM1X) și OM-D E-M10 mark II este mult mai mare decât diferența între Fujifilm X-T3 (ca să nu zic de GFX 50s) și Fujifilm X-T20, deși prețurile, la momentul la care am făcut achizițiile, erau foarte apropiate, atât pentru produsul de top, cât și pentru cel de masă.
Așadar, dacă te uiți la OM-D E-M1 și te aștepți ca OM-D E-M10 să fie la o distanță rezonabilă, cum ai presupune din diferența de preț, te înșeli amarnic. Tot ce este valabil pentru produsul fanion, soft extraordinar care scoate ceva deosebit și dintr-un senzor mic (greu de înțeles de ce nu și din unul măcar un pic mai mare, pentru că multe ar fi mai ieftine…), cu procesoare, obiective (12-40mm PRO) și multe alte lucruri de excepție nu are nici o legătură cu fratele mult mai mic, produsul de masă, cu al lui senzor mic și obiectiv de kit (14-42mm).
Iar Fujifilm X-T20, produsul de masă (la același preț la momentul achiziției cu OM-D E-M10), este mult peste ce te-ai aștepta față de X-T3, chiar și cu obiectivul 16-50mm, iar un obiectiv fix de calitate nu este nici pe departe atât de scump ca la Olympus.
Dar, unde promotorii Olympus sunt mai vocali și mai simpatici decât cei de la Fuji (care nu are, cred, nici ambasador în România), iar comparațiile de genul: https://cameradecision.com/compare/Fujifilm-X-T20-vs-Olympus-OM-D-E-M10-II sunt, cu bună sau cu rea intenție, bazate pe un algoritm defectuos de calcul al notei finale, și dau rezultatul în favoarea Olympus, îți iei un OM-D E-M10 mark II (mark III are un meniu atât de sucit că am scăpat ușor de el!) și te aștepți să fie grozav.
Și descoperi că, deși ISO maxim este mult mai sus la Olympus, de fapt peste 800 ai o imagine absolut inutilizabilă (pentru că nu ai, de fapt, senzorul, și procesorul, și modalitatea de a realiza imagini compozite) din cauza zgomotului, iar la Fujifilm zgomotul este încă imperceptibil la ISO 3200 și se poate merge chiar mai sus. Așa că ISO maxim real, utilizabil, este de 800 la OM-D E-M10, și nu de 25600, cu cât punctează în comparație. Iar imaginea rezultată din senzorul tău mic de Olympus are doar 4608×3456 pixeli, și cam cu ea rămâi fără artificiile soft rezervate produsului de top, iar la Fujifilm este de 6000×4000, ceea ce permite să și tai din ea la nevoie, cum contează și cele 325 față de numai 81 puncte de focalizare.
Capacitatea reală de a lucra la ISO mai mare, imaginea rezultată de o dimensiune mai mare, numărul de puncte de focalizare sunt însă puțin premiate în comparația de la cameradecision, ca și în toate articolele comparative, ceea ce te face să treci pe la Olympus înainte de a descoperi avantajele Fujifilm. Alea pentru produsele de serie, ieftine, pe care ni le permitem și de care ai nevoie ca simplu amator.
Sigur, semi-profesioniștii și profesioniștii vocali de la Olympus vor spune imediat că există sistemul high-resolution, ignorând că tu nu-l ai, că imaginile lor sunt perfecte la ISO 6400, iar tu nu poți trece de 800, că obiectivele lor sunt sharp, pe la 5000 de lei, și că nu te înțeleg de ce protestezi cu al tău de 2000…
Am descoperit însă că, la aceiași bani, poți să ai un aparat, tot modest, tot produs de masă, pentru amatori, dar cu performanțe mult mai bune.
Da, stabilizarea de imagine este mult mai bună la Olympus, chiar și cel mic are stabilizare în corpul aparatului, la senzor, în timp ce la Fujifilm X-T20 ai stabilizare doar la unele obiective. Dar, vorba cuiva, alergi în timp ce fotografiezi? Peste 1/500 trebuie să fii tremurici ca să mai ai nevoie de stabilizare (care anulează mișcarea ta, nu a subiectului, și permite un câștig relativ de 2-3 stopuri la Olympus-ul mic și nu de 4-5, ceea ce nu e chiar atât de grozav – din diferența reală la ISO și din dimensiunea senzorului Fujifilm oferă o imagine mai bună). Așa că punctajul avantajează mult prea mult un lucru de care nu prea ai nevoie. Decât să am stabilizare și să nu pot trece de ISO 800 îmi este mai de folos să urc ISO la 3200.
Și uite așa, diferența lipsită de logică și de transparență între produsul fanion și cel de masă m-a făcut să renunț la Olympus, să nu devin clientul lor pentru produsele de top, sau măcar semi-profesioniste (deși visam la noul OM-D E-M5 care se zice că ar apărea la toamnă), și să trec la Fujifilm. Și să fiu extrem de încântat!
Și să vă mai spun ceva: cel mai bun raport produs de top/produs de serie l-am găsit, de fapt, la Canon, unde raportul între, să spunem, 5D mark III și amărâtul de 750D (cu care a fost contemporan) este chiar mai bun decât la Fujifilm. Din păcate, ambele, DSLR-uri fiind, sunt mult prea grele pentru mine…
Un singur regret: Sigma nu face obiective pentru Fujifilm, iar eu apreciez mult obiectivele Sigma, pe care le-am folosit atât la Canon cât și la Olympus…
Încă un mare avantaj: Capture One este la juma de preț pentru Fuji (ca și pentru Sony), ceea ce nu-i de ici, de colo!

Vlad T. Popescu

Am folosit produs fanion după definiția dată pe IQads:
Produs de inalta tehnologie, cu performante ridicate, sau un produs care se bucura de un succes comercial rasunator, destinat comunicarii institutionale si al carui renume este folosit pentru imbunatatirea imaginii intregului portofoliu de produse al unei firme.

Vlad T. PopescuBlog sare și fumDa, produsul fanion, o găselniță de marketing ce poate deveni extrem de periculoasă atât pentru producător, cât și pentru cumpărător. Oricine înțelege că între produsul fanion al unei firme, adeseori de lux, de serie mică, mult mai scump, și produsul de masă, de serie mare, mult mai ieftin, există mai...un blog Vlad T. Popescu
f64.ro