Cei zece tauri zen
Pe tot parcursul iluminării sale, procesul prin care a trecut Yaeko s-a desfășurat așa cum este descris în Cei zece tauri zen (sau Cele zece tablouri ale păstorului aflat în căutarea bivolului). Este vorba de o descriere metaforică a stadiilor realizării care implică un păstor (reprezentându-l pe căutător) și taurul, sau bivolul (reprezentând adevărata noastră natură primordială). Rămâne încă una din cele mai bune descrieri a procesului trezirii. Datează din primii ani ai curentului Cha’an în China, dar a fost adunată de maestrul Cha’an din secolul al XII-lea, Kuo an Shihyuan (Kakuan Shien).
Pun aici un film interesant și corect găsit pe YouTube, dar și explicațiile date de P.T. Mistlberger în Crudul adevăr:
Cei zece tauri zen (sau Cele zece tablouri ale păstorului aflat în căutarea bivolului)
Stagiile trezirii profunde (comentariile lui Kakuan sunt redate în al doilea paragraf):
1. Căutarea taurului
Pe pășunile acestei lumi dau la o parte iarba
nesfârșită în căutarea taurului. Urmăresc râuri fără
nume, mă pierd pe potecile munților îndepărtați,
puterea mea scade și sunt epuizat, nu pot să-l găsesc,
aud doar lăcustele noaptea, prin pădure.
Căutarea taurului este începutul drumului. De obicei este dominat de dezamăgire și de recunoașterea faptului că am trăit viața mergând fără scop pe poteci lipsite de sens.
2. Descoperirea urmelor
De-a lungul malului, pe sub copaci, am descoperit
urmele! Chiar și pe sub ierburile mirositoare am zărit
urmele. Le-am găsit și în munții îndepărtați. Urmele
astea nu se mai pot ascunde de mine.
Au fost zărite urmele. Este momentul în care începe să crească încrederea căutătorului în existența taurului, în realitatea trezirii.
3. Zărirea taurului
Aud cântecul privighetorii. Soarele este cald, vântul
este blând, sălciile verzi sunt pe mal, nici un taur
nu se mai poate ascunde! Ce artist poate picta capul
masiv, coarnele maiestuoase?
Taurul a fost zărit! Este departe, poate ascuns după o tufă, dar este, fără nici o îndoială, real. A fost primită confirmarea vizuală. Este etapa primei străfulgerări mistice, aceea a realizării faptului că tot ceea ce percepem este una cu Sursa.
4. Prinderea taurului
Lupta e dură. Voința și puterea îi sunt inepuizabile.
Se îndreaptă către platourile înalte, aflate deasupra
norilor sau prin râpele inaccesibile.
Taurul este „prins“, dar relația cu el este bolovănoasă. Asta înseamnă că și după prima zărire a adevăratei noastre naturi încă mai apar emoții puternice. Taurul încă este „sălbatic“.
5. Dresarea taurului
Este nevoie de bici și de funie, altfel va rătăci pe
drumuri pline de praf. Bine dresat devine blând. Din
acel moment își ascultă stăpânul.
Etapa se referă la importanta realizare a faptului că toate gândurile care ne apar în minte sunt manifestări ale adevăratei noastre naturi. Totul este așa cum este și așa trebuie privit, nicidecum „lucrurile nu ar trebui să stea astfel“.
6. Călare pe taur către casă
Călare pe taur, mă întorc acasă. Pe înserat se aude
sunetul fluierului meu. Bat ritmul cu palma. Oricine
aude melodia, mi se alătură.
Al șaselea stadiu reprezintă aprofundarea înțelegerii și corespunde renunțării la lupta între diversele stări ale minții.
7. Trecerea peste taur (taurul este uitat, singur cu sine)
Călare pe taur, ajung acasă. Taurul se poate odihni.
Au sosit zorile. Într-o fericită odihnă am abandonat
biciul și funia.
Etapa marchează definiția clasică a iluminării, când s-a înțeles că taurul și căutătorul nu sunt separați și nici nu au fost vreodată. Înainte de asta, trezirea era o „experiență“, presupunea un „eu“ care își trăiește „trezirea“. În al șaptelea stadiu, iluzia centrală a separării este realizată pe deplin.
8. Taurul și sinele sunt uitați
Funie, bici, persoană și taur, totul se contopește în
Nimic. Cerul este atât de vast încât nimic nu-l poate
păta. Câți fulgi de zăpadă există în văpaia focului?
Aici sunt urmele patriarhilor.
Al optulea stadiu reprezintă aprofundarea și adâncirea celui de-al șaptelea. Vedem aici ceea ce Chogyam Rampa numea „materialism spiritual“, subtila conștiință de sine de a fi trezit.
9. Ajungerea la izvor
Prea mulți pași făcuți până la întoarcerea la izvor.
Mai bine să fi fost orb și surd de la bun început!
Ajuns cu adevărat acasă, râul curge liniștit și florile
sunt roșii.
Acest stadiu marchează deplina recunoaștere a sursei drept „conștiință fără obiect“. Poate fi înțeles ca deplina înțelegere a koanului lui Ramana Maharshi, „Cine sunt eu?“ Lucrurile sunt ceea ce sunt: „Râul curge liniștit și florile sunt roșii.“
10. În lume
Desculț, cu pieptul gol, mă amestec printre oameni.
Hainele mele sunt zdrențuite și prăfuite și sunt mereu
fericit. Nu folosesc nici o vrajă ca să-mi prelungesc
viața. Acum, în fața mea, copacii morți învie.
În unele dintre parabolele la al zecelea stadiu, căutătorul (acum după ce a găsit) reintră în lume cu o tărtăcuță în mână, din cele folosite pentru vin. Vinul poate fi văzut ca simbol al adevăratei dorințe de a îmbrățișa lumea, a dorinței de a utiliza orice mijloc pentru a-i trezi pe cei lalți, fie și doar intrând în lumea visurilor. Uneori poartă numele de „calea maestrului nebun“. Cu toate acestea, termenul este susceptibil de a fi neînțeles și prost folosit. Conform învățăturilor din budismul Mahayana, un ade vărat „maestru nebun“ este unul care a atins un nivel profund al iluminării și a fost purificat de orice pângărire a caracterului. Ceea ce-i permite să intre în oricare dimensiune a realității fără să-i fie teamă că o să fie tentat, păstrându-și limpezimea și motivația, pentru a-i ajuta pe ceilalți.
Textul explicativ este preluat din Crudul adevăr, de P.T. Mistlberger
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.