de Mariana Caplan
www.realspirituality.com/

Trăim într-o junglă și asta nu este mai puțin adevărat în ceea ce privește viața spirituală decât ar fi în alte domenii ale vieții. Credeți oare că, doar din cauză că a practicat timp de cinci ani meditația, sau timp de zece ani a făcut yoga, o persoană este mai puțin nevrotică decât alta? În cel mai bun caz, este ceva mai conștientă de asta. Un pic mai conștientă.
Este motivul pentru care mi-am petrecut ultimii cincisprezece ani din viață studiind și scriind cărți despre discernământul necesar pe calea evoluției spirituale, abordând cele mai sensibile teme – puterea, sexul, iluminarea, gurul, scandalul, psihologia, nevroza -, precum și pe cele mai serioase, dar confuze și inconștiente, motivații posibile pe acest drum. Partenerul meu (scriitorul și formatorul Marc Gafni) și cu mine lucrăm acum la o serie de cărți, cursuri și tehnici/practici pentru a lămuri și mai bine această problemă.
Cu mai mulți ani în urmă mi-am petrecut o vară lucrând și trăind în Africa de Sud. Încă de la sosire m-am confruntat cu realitatea dură a acelei țări, cu cea mai înaltă rată a criminalității, unde violul este la ordinea zilei și peste jumătate din populație este infectată cu HIV – bărbații și femeile deopotrivă, homosexualii dar și cei cu alte orientări sexuale.
Cum în călătoriile mele am ajuns să cunosc sute de îndrumători spirituali și mii de practicanți, m-a izbit modul în care vederile, perspectivele și experiențele noastre spirituale încep să fie „infectate” de „contaminanți conceptuali” – incluzând aici o confuză și imatură relație cu complexele principii spirituale -, la fel de insidioși și invizibili precum bolile cu transmitere sexuală.
Următoarele zece categorii nu sunt exhaustive, dar oferă uneltele necesare pentru a deveni conștienți de cele mai răspândite boli transmise spiritual.

1. Spiritualitatea tip fast-food. Un amestec de spiritualitate cu o cultură în care sunt apreciate viteza, abordarea simultană a sarcinilor și primirea imediată a recompensei, iar rezultatul este spiritualitatea de tip fast-food. Este produsul firesc și ușor de înțeles al fanteziei conform căreia eliberarea de suferința condiției umane poate fi rapidă și ușoară. Un lucru este limpede, totuși: transformarea spirituală nu are o soluție rapidă.
2. Falsa spiritualitate. Falsa spiritualitate este tendința de a vorbi, de a te îmbrăca și de a te comporta așa cum îți imaginezi că ar face o persoană spirituală. Este un fel de mimare a spiritualității, care dă senzația împlinirii spirituale așa cum blana sintetică imită blana adevărată a leopardului.
3. Motivație confuză. Deși dorința de a evolua este adevărată și pură, ea se amestecă cu dorințe mai joase, incluzând aici dorința de a fi iubit, de a aparține unui grup, de a umple golul interior, de credința că înaintarea pe calea spirituală va îndepărta suferința, ca și de ambiția spirituală, de dorința de a fi mai bun decât ceilalți, de a fi „alesul”.
4. Identificarea cu experiențele spirituale. În această boală, ego-ul se identifică cu experiența spirituală și o consideră a fi a sa, începând să creadă că a asimilat cunoașterea și experiența pe care o trăim uneori. În cele mai multe cazuri, ea nu este definitivă, deși tinde să dureze mai mult în cei care cred că sunt iluminați sau se declară maeștri spirituali.
5. Ego-ul spiritualizat. Boala apare când ego-ul persoanei încorporează intim concepte și idei spirituale. Rezultatul este o platoșă egoistă. Când ego-ul devine spiritualizat, devenim invulnerabili la ajutor, la idei noi, la un feedback constructiv. Devenim o ființă umană impenetrabilă, încremenită în evoluția ei spirituală, totul în numele spiritualității.




6. Producția în masă a îndrumătorilor spirituali. Sunt mai multe curente spirituale la modă ce produc oameni care se consideră a fi la nivelul iluminării spirituale, al măiestriei, aflat încă foarte departe de nivelul lor actual. Boala funcționează ca pe linia de montaj din uzină: pui piesa asta strălucitoare, primești cunoașterea și – poc! -ești iluminat și ești gata să-i iluminezi și pe alții într-un mod asemănător. Problema nu este că astfel de profesori predau, ci faptul că ei îi lasă pe ceilalți să înțeleagă că au atins nivelul măiestriei spirituale.
7. Orgoliul spiritual. Orgoliul apare atunci când practicantul, după mai mulți ani de efort susținut, atinge un anumit nivel al cunoașterii și folosește rezultatele obținute pentru a justifica faptul că nu merge mai departe. Sentimentul „superiorității spirituale” este alt simptom al acestei boli transmise spiritual. Este sentimentul că „sunt mai bun, mai înțelept și deasupra celorlalți pentru că sunt spiritual”.
8. Dependența de grup. Poate fi descrisă și ca „eu nu gândesc singur”, mentalitatea sectară, boala ashram-ului, dependența de grup este un virus insidios care conține multe elemente ale co-dependenței tradiționale. O grupare spirituală aderă subtil și inconștient la un mod de a gândi, de a vorbi, de a se îmbrăca și de a se comporta. Indivizii și grupurile infectate cu „dependența de grup” resping indivizii, atitudinile și circumstanțele care nu sunt conforme regulilor adeseori nescrise ale grupului.
9. Complexul poporului ales. Complexul poporului ales nu se referă la evrei. Este credința că „grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur și simplu mai bun decât oricare alt grup”. Este o diferență importantă între a recunoaște că o persoană sau un grup a găsit calea și complexul poporului ales.
10. Virusul ucigaș „am reușit”. Boala este atât de puternică încât are puterea de a ucide evoluția spirituală. Este credința că am atins scopul final al evoluției spirituale. Progresul nostru se oprește atunci când credința că am ajuns la capătul drumului se cristalizează în psihicul nostru și, din moment ce suntem siguri că am ajuns la capătul drumului, orice creștere încetează.

Sunt numai câteva din nenumăratele boli cu transmitere spirituală pe care le putem întâlni pe această cale. Întrebarea nu este dacă o să întâlnim obstacole, ci când o să le întâlnim. Pe calea către adevăr, orice moment de întunecare prin care trecem poate fi o poartă către un discernământ superior și o mai limpede vedere. Este un semn al maturității umane continua dezvăluire a altor nivele de integrare spirituală, recunoașterea erorilor și rafinarea cunoașterii pe măsură ce creștem.

Fragment din Cască bine ochii, de Mariana Caplan
Carte apărută la Editura Meditative Arts

Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutcarte,spiritualitatede Mariana Caplan www.realspirituality.com/ Trăim într-o junglă și asta nu este mai puțin adevărat în ceea ce privește viața spirituală decât ar fi în alte domenii ale vieții. Credeți oare că, doar din cauză că a practicat timp de cinci ani meditația, sau timp de zece ani a făcut yoga,...un blog Vlad T. Popescu
ishoot.ro