Viața noastră se desfășoară între pofta de sex și frica de moarte. Undeva, din profunzime, animalul din noi ne împinge să-i rezolvăm dilema. Tot el așteaptă ordinul: “luptă sau fugi!” Putem stăpâni animalul din noi, putem trece peste animalul din noi, dar nu putem ignora animalul din noi.
Așa cum nu o fac nici cei dintr-un trib, pentru că, nu-i așa, în mici triburi de 40-50 de oameni suntem obișnuiți să trăim, la dimensiunea asta sunt calibrate relațiile noastre și, chiar în cazul clanurilor stăpânim maxim 50 de oameni care, fiecare în parte, stăpânește, eventual alți 50 până când, nu în foarte mulți pași, ajungi să fii stăpânul planetei. Așa cum nu o fac nici cei din Tribul, atât de direct descriși, atât de supuși animalului din ei nu pentru că țin de o civilizație primordială, ci pentru că sunt reduși la nevoile primare, sunt dezbrăcați de umanitate și lăsați într-un țarc rece, cu pereți mucegăiți, cu gratii la uși și la ferestre, pe alei mereu întunecate, să supraviețuiască exact ca și cum ar lua evoluția de la capăt.
Se zice că un film bun trebuie să-l poți înțelege fără cuvinte, iar în Tribul/Plemya nici nu auzi cuvintele, și, chiar și atunci când ele sunt rostite, sunt rostite dincolo de ferestre, nu le auzi. Pentru că sunt ținuți în adormire, cei care fac parte din trib, din grupul elevilor infractori adunați într-un cămin insalubru și obligați la o permanentă luptă pentru supraviețuire prin toate mijloacele posibile (bătaia, furtul, atacul banditesc, prostituția, traficul de droguri) nu reușesc să se cunoască, să se împace cu ceea ce sunt, să-și stăpânească pornirile. Și fatul că totul se întâmplă într-un cămin de surdo-muți face ca gesturile să fie mai accentuate, “vorbirea” se confundă cu celelalte mișcări – gândiți-vă cum „strigă“ un surdo-mut! Astfel ele transmit și mai bine stările, emoțiile, sentimentele și o fac într-un limbaj universal, căci, nu-i așa, nu avem nevoie de traducere, așa cum se și precizează în genericul filmului.
Minusuri? Unele scene sunt prea lungi, alte scene repetă poate inutil mesajul, fără să-l ducă pe un alt palier, sfârșitul este poate prea dur, fără a fi gratuit, dar nimic altceva. În rest, imaginea este perfectă, jocul actorilor (probabil amatori) este inspirat, regizorul a avut o idee deosebită și nu a ratat-o, așa cum, în universuri oarecum asemănătoare, regizorii români adeseori ratează. Mai trebuie spus că scenariul și regia îi aparțin lui Myroslav Slaboshpytskiy, aflat la primul lung metraj!

Despre film pe IMDB: http://www.imdb.com/title/tt1745787/

Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutfilmViața noastră se desfășoară între pofta de sex și frica de moarte. Undeva, din profunzime, animalul din noi ne împinge să-i rezolvăm dilema. Tot el așteaptă ordinul: 'luptă sau fugi!' Putem stăpâni animalul din noi, putem trece peste animalul din noi, dar nu putem ignora animalul din noi. Așa cum...un blog Vlad T. Popescu