(Prefaţa textului reprezintă o interesantă profesiune de credinţă a autorului, drept care mă bucur să v-o ofer în limba română.)

Prefaţă

Ocultismul şi-a cucerit în ultimii ani un loc important în mintea a numeroşi cercetători contemporani. După ce am fost siguri că sunt reale majoritatea fenomenelor produse prin puterea psihicului, ne-am amintit că exista o ştiinţă anume a acestor fenomene: Magia. Magii persani pretindeau că pot explica şi produce oricând doresc fapte similare; era aşadar interesant să le cunoaştem ideile referitoare la acest subiect.

Aceste idei nu sunt într-atât de pierdute după cum ne-ar veni să credem în primul moment. O cercetare, chiar şi superficială, a autorilor care s-au ocupat de-a lungul timpului de magie şi alchimie şi unele comparaţii între ideile expuse de aceşti autori şi cele enunţate în Zend Avesta pe de o parte şi în Cabala pe de altă parte permit recunoaşterea, dincolo de transformări terminolgice petrecute în timp, a concordanţei perfecte în idei. Din toate acestea se degajă o doctrină particulară care, lucru curios, se poate alinia teoriilor ştiinţifice contemporane şi, mai mult, poate ajuta ştiinţa să facă ordine în haosul faptelor, încă inexplicate, ale naturii.

Ocultismul este o doctrină ce-şi doreşte ceea ce-şi doresc toate doctrinele. Nu are pretenţia să deţină adevărul absolut asupra temelor abordate, nici pe departe. Dar teoriile pe care le enunţă tind să înlocuiască peste tot misticismul cu un oarecare raţionalism. Mai ales în domeniul acţiunii spiritelor, ocultismul, fără a nega intervenţia în anumite cazuri a entităţilor defuncţilor, restrânge considerabil rolul pe care-l putem atribui acestor entităţi şi pretinde a reduce majoritatea faptelor la fenomene de hipnotism transcendent produs de forţele emanate de medium şi de asistenţi.

Aici găsim originea favorurilor de care s-a bucurat ocultismul în faţa spiritelor iluminate şi motivul succesului rapid în Franţa; aici găsim şi motivele atacurilor al căror ţintă a fost şi va mai fi ocultismul. Fără să nege realitatea faptelor, apreciind publicarea tuturor lucrărilor, toate experienţele care dovedesc existenţa acestor fapte, dar încercând să reducă experienţele spiritiste ale lui Henry Lacroix cu Alfred de Musset, sau sesiunile de comunicare ale lui Victor Hugo şi ale Ioanei D’Arc la simple fapte ce ţin de psihiatrie, fără a nega, totuşi, posibilitatea comunicării între un fiu şi tatăl acestuia, şi-a atras desigur animozitatea celor care, înainte de orice altceva, doreau să fie consolaţi. Adeseori am atacat ocultismul fără a-l cunoaşte; scopul prezentei lucrări este de a aduce lucrurile pe teren ferm.

Titlul lucrării nu are altă pretenţie decât aceea de a indica originea istorică a doctrinelor pe care încercăm să le explicăm cât putem de bine. De Ştiinţa Magilor se leagă direct ocultismul şi, pentru a dovedi asta, am citat diverşi autori, din diverse epoci, de la Zend Avesta şi Cabala până în 1825, insistând mai ales asupra secolului al XVI-lea, remarcabil din acest punct de vedere.

Citatele sunt preluate din traduceri făcute de membri ai Universităţii noastre, pentru a nu fi acuzaţi de a fi trădat gândirea unui autor. Facem trimiterile la autor, păstrăm numele traducătorului şi capitolul lucrării pentru a sputea spune, dacă va fi cazul, SIC VOS NON VOBIS.

Sperăm astfel să răspundem cât mai bine celor care, fără a cunoaşte elemente ale istoriei doctrinelor filozofice, îşi închipuie că noi am inventat ocultismul.

Nici nu ne asumăm dreptul la titlul de „mag“ ce ne-a fost impus fără acceptul nostru. Considerăm, de fapt, utilizarea acestui titlu venit din epoci trecute ca o măgulire a vanităţii, scuzabilă pentru un debutant, dar ridicolă pentru un scriitor serios şi dăunătoare pentru consideraţia ce o dorim arătată unei cercetări sincere. În secolul al XIX-lea nu există alte titluri serioase în afara celor obţinute în urma unui examen, a celor ce pot fi obţinute în facultăţi. Reformaţi examenele, creeaţi altele, dar nu afişaţi un titlu care nu oferă nici o garanţie asupra cunoştinţelor, precum acelea de „mag“ sau de „hierofant“. Putem şi să nu avem nici o diplomă şi să manifestăm geniul. De ce să maimuţărim astfel ceva ce avem dreptul să dispreţuim?

Dar, pentru a reveni la ocultism, la antica ştiinţă a magilor, să ne amintim că scopul lucrării este acela de a oferi un rezumat extrem de succint al problemei. Suntem obligaţi să afirmăm, sub forma unor enunţuri dogmatice, idei care au nevoie, în mod normal, de ample dezvoltări. Aşa că îi trimitem pe cititorii curioşi cu privire la alte detalii asupra Naşterii, Morţii, a Celor Şapte Principii şi a Istoriei la precedenta noastră lucrare, Traité Méthodique de Science Occulte, unde vor găsi numeroase tabele şi informaţii suplimentare, atât referitor la bibliografie, cât şi la doctrină.

Cu toate acestea, rezumatul prezentat acum publicului este inedit şi nu este vorba de o selecţie din textele anterioare. Este un eseu prin care ne difuzăm ideile, eseu căruia cititorul îi va ierta locurile obscure şi slăbiciunile.

Papus
20 martie 1892

încercare de traducere de Vlad T. Popescu

Vlad T. PopescuSpiritualitate, cursuri, evenimentecarte,idei(Prefaţa textului reprezintă o interesantă profesiune de credinţă a autorului, drept care mă bucur să v-o ofer în limba română.) Prefaţă Ocultismul şi-a cucerit în ultimii ani un loc important în mintea a numeroşi cercetători contemporani. După ce am fost siguri că sunt reale majoritatea fenomenelor produse prin puterea psihicului, ne-am...un blog Vlad T. Popescu