Canapelele sunt zdrențuite, papucii sunt roși, tot ce putea fi dărâmat în casa prietenilor tăi este deja pe jos. De câte ori deschizi gura să spui ceva, cuvintele tale sunt acoperite de lătratul câinelui, care vrea afară, vrea să mănânce, vrea să se joace, vrea să…

Și te uiți la ei cum, în puținele locuri în care sunt primiți cu câinele lor, cară pentru el mai multe bagaje decât pentru ei. Și parcă ăsta ar fi scopul lor în viață!

Uneori afli și cam cât îi costă pe lună mâncarea, vizita la medicul veterinar, tot felul de alte jucării și produse pentru igienă. Plus lucrurile stricate!

Toate astea pentru ca animalul ăla să se uite la tine cu aceeași scârbă cu care te privesc și maidanezii. Atunci când nu te aleargă lătrând disperați!

Ce mare bucurie să crești un câine?

Dacă îți spun că poate ai fost și tu cândva câine, pisică sau cine știe ce alt mamifer mic, că Șarpele tău Kundalini a trecut în evoluția lui, filogenia repetă ontogenia, nu-i așa?, și printr-o astfel de etapă s-ar putea să nu crezi sau să nu-ți pese. Dar s-ar putea să-ți pese că faci, oricum, parte dintr-un înveliș al Pământului alcătuit din viața animalelor, că trebuie să manifești compasiune și iubire către orice animal pentru ca și acest Univers să manifeste compasiune și iubire față de tine.

Știi, noi suntem animați de sufletul nostru. O energie identică au și animalele și, dacă reușim să o recunoaștem în puritatea ei la acestea, o vom respecta altfel și la oameni. Să ai grijă de un câine înseamnă să ai grijă de un suflet, înseamnă să ai grijă de sufletul tău și să înveți să ai grijă de sufletul altcuiva – de asta și este atât de important să avem un câine în copilărie, nimeni nu ne va educa mai bine decât el!

Pe urmă, sunt destui oameni care, rămași singuri pe lume, sunt ținuți în viață de un suflet de câine sau de pisică, de care au grijă, care este ultima lor consolare. Nu știi niciodată ce-ți rezervă viața și va fi greu să te apuci să crești un câine la șaptezeci de ani dacă nu ai mai făcut asta niciodată!

Sigur că este important să iubești oamenii, să ai copii, dar la fel de important este să iubești orice formă în care sufletul sălășluiește pe acest pământ.

Sfat: să ai grijă de un câine ca și cum ai avea grijă de un om! (Nu te speria, și pe om îl constrângi să învețe ceva, dar, ca și pe om, trebuie să-l dezmierzi.)

Dacă ai copii și nu există restricții de ordin medical, ia-le un câine și învață-i să-l iubească și să aibă grijă de el.

Dacă nu ai avut șansa să ai un câine, sau alt animal de companie, când erai mic, fă-o acum, cât mai repede, trecând peste orice disconfort.

https://sfat.info.ro/wordpress/wp-content/uploads/2025/03/IMG_20180112_220722_734-1024x1024.jpghttps://sfat.info.ro/wordpress/wp-content/uploads/2025/03/IMG_20180112_220722_734-e1742468174285-150x150.jpgVlad T. PopescuSpiritualitate, cursuri, evenimenteCanapelele sunt zdrențuite, papucii sunt roși, tot ce putea fi dărâmat în casa prietenilor tăi este deja pe jos. De câte ori deschizi gura să spui ceva, cuvintele tale sunt acoperite de lătratul câinelui, care vrea afară, vrea să mănânce, vrea să se joace, vrea să... Și te uiți la...un blog Vlad T. Popescu