Curiozitatea ca oglindă a lecțiilor noastre karmice
Învățăm pentru că suntem curioși și îi imităm pe ceilalți, dar și pentru că avem un fel de hartă interioară care ne conduce pe un drum necesar. Poate că astăzi nu ne mai trezesc curiozitatea aceleași lucruri care o făceau pe când eram copii, sau tineri adolescenți, dar curiozitățile de atunci, cumva eliberate de presiunea plății imediate a facturilor, ar putea fi un indicator a ceea ce suntem cu adevărat. În fond, asta trebuie să descoperim, ce suntem noi de fapt descriși fiind prin ce știm, ce ne place, cum relaționăm cu ceilalți și cum ne câștigăm traiul. Venim pe aici cu niște lecții de învățat. Lecțiile astea sunt simple, dar nu le trăim în condiții ideale, ci în condiții cât se poate de reale, printre ceilalți, afectați și ei de lecțiile lor de viață, de lecțiile lor karmice. Motivele și motivațiile sunt strâns legate de aceste lecții și, dacă ne ascultăm sufletul, dacă lăsăm să se manifeste sinele superior, ajungem să ne cunoaștem lecțiile și ne dumirim mult mai bine ce suntem și ce avem de făcut.
Sufletul nostru este construit pentru a trece prin acele lecții, pentru a ne conduce cu bine prin acele lecții și acest „motor“ acționează în viața noastră printr-un mecanism extrem de simplu: cheful de viață. Acest chef de viață neface să ne dorim lucruri, să manifestăm curiozitatea față de lucruri, să ne dorim cu entuziasm să facem anumite lucruri, cu sau fără prezența celorlalți.
În primii șapte ani de viață suntem mai degrabă supuși lecțiilor venite pe neam, din partea părinților, dar și a bunicilor și a străbunicilor noștri. Formarea noastră, modelarea noastră se produce sub influența lor permanentă, iar ei, fără să o recunoască întotdeauna, încearcă prin noi nu numai să trăiască ce ei nu au putut, nu și-au permis, nu au avut voie, ci și să ne formeze pentru a fi în stare să ispășim karma de neam, eliberându-i și pe ei, chiar și retroactiv, de greșelile strămoșilor. Curiozitățile noastre în primii șapte ani sunt legate de supraviețuire, dar și de pulsiuni inexplicabile și care nu sunt chiar atât de universal valabile. Mai toți visează și sunt curioși de mici față de acțiuni, locuri și obiecte legate strâns de karma de neam, iar ea devine motiv și motivație până când este rezolvată. Dacă facem astăzi inventarul curiozităților și a viselor noastre din acea perioadă o să aflăm nu numai în ce consta karma de neam, dar și ce lucruri ni se potriveau și erau oarecum obligatorii. Descoperim poate și de ce anumite lucruri au fost extrem de presante până la o anumită vârstă, apoi au dispărut instantaneu din viața noastră și înțelegem că asta s-a întâmplat pentru că am reușit să învățăm o lecție karmică pentru tot neamul nostru.
Undeva între șapte și paisprezece ani se manifestă lecțiile personale aduse în această viață din trecuturile noastre imediate. Aici curiozitățile și visele noastre sunt strâns legate de ceea ce suntem, de lecțiile karmice personale. Ce ne place și ce nu ne place este și mai important și ar trebui să păstrăm cu și mai mare strictețe pasiunile și dorințele care s-au născut în acea perioadă, să cultivăm toată viața curiozitățile apărute în acea perioadă, pentru că ele sunt legate de cele mai profunde și mai sincere motivații ale noastre. Aici se formează acel „îmi place“, dar și acel „știu să fac“.
După paisprezece ani și până pe la douăzeci și unu karma venită din partea părinților și karma noastră personală se integrează în karma generală a locului în care ne-am născut, cu karma de neam în sens larg. Aici se formează acel „au nevoie din partea mea“, dar și acel „sunt plătit pentru asta“.
Ar fi bun un inventar al viselor și al curiozităților noastre pentru a ne apropia și mai mult de ceea ce suntem, pentru a da răspunsul potrivit acolo unde am răspuns doar cu „nu știu“ sau cu „nimic“.
Vlad T. Popescu
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.