Buster Keaton in Speak Easily (1932). Courtesy Wikipedia

Doamne, dă-mi mie liniștea de a accepta ceea ce nu pot să schimb,
Curajul de a schimba ceea ce pot să schimb
Și înțelepciunea de a le deosebi.

Este Rugăciunea liniștii, scrisă prin 1934 de teologul american Reinhold Niebuhr și utilizată atât de Alcoolicii Anonimi cât și de alte organizații asemănătoare. Nu este doar un pas important pentru a te elibera de dependențe, ci și o rețetă pentru o viață fericită, o viață a cărei liniște și pace vine din abordarea conștientă a lucrurilor cu care ne confruntăm.
Atitudinea din spatele rugăciunii este foarte veche, o putem regăsi în texte budiste din secolul al VIII-lea, dar și în filozofia evreiască din secoluyl al XI-lea. Cea mai veche variantă care-mi vine în minte este totuși aceea a filozofului stoic Epictet. Trăind în secolul al II-lea la ROma, apoi la Nicopole, în vestul Greciei, Epictet susținea că:

Pentru unele lucruri suntem responsabili, în timp ce pentru altele nu putem fi făcuți responsabili. Primele presupun judecata, impulsul, dorința, ura și capacitățile noastre mentale în general, celelalte au de a face cu trupul, posesiunile materiale, reputația, statutul nostru – cu alte cuvinte tot ceea ce nu stă în puterea noastră… Dacă înțelegi corect ce ține de tine și ce nu, nu vei fi niciodată forțat și nu vei întâmpina obstacole, nu vei blama și nu vei critica pe nimeni și tot ceea ce vei face vei face de bunăvoie. Nu vei mai avea nici un rival, nimeni nu te va răni, pentru că vei fi protejat de relele de orice fel.

Numesc asta promisiunea lui Epictet: dacă înțelegi cu adevărat ce se află și ce nu se află sub controlul tău și acționezi în mod corespunzător, vei deveni invincibil din punct de vedere psihic, neafectat de norocul bun sau rău.
Desigur, este mai ușor de zis decât de făcut. Presupune mult exercițiu mental. Dar te asigur, din experiența personală, că merge. De exemplu, anul trecut mă aflam la Roma lucrând, așa s-a nimerit, la o carte despre stoicism. Într-o după-amiază am pornit către stația de metrou de lângă Coloseum. Imediat ce am urcat în vagon, am simțit că nu mai pot înainta. Un tânăr îmi bloca în întregime calea și nu înțelegeam de ce. Pe urmă am înțeles, o secundă prea târziu. În timp ce atenția îmi era îndreptată către el, tovarășul lui mi-a strecurat mâna în buzunar, mi-a luat portofelul și a coborât din vagon urmat imediat de complicele lui. Ușile s-au închis, trenul a pornit și m-am trezit fără bani, fără carnet de conducere și cu mai multe cărți de credit de înlocuit.
Înainte de a fi început să practic stoicismul, ar fi fost o experiență îngrozitoare și nu aș fi reacționat bine. Aș fi fost iritat, supărat și furios. Starea asta aș fi avut-o toată seara. Mai mult, șocul întâmplării, cât de simple ar fi fost lucrurile, ar fi durat zile în șir alternând între furii și regrete distructive.
Dar practicam stoicismul de câțiva ani. Așa că primul gând a fost către făgăduința lui Epictet. Nu-i puteam controla pe hoții din Roma și nu puteam să mă întorc în timp să schimb lucrurile. Puteam, totuși, să accept ce se petrecuse și să țin minte pentru viitor, concentrându-mă pe cum pot să-mi fac ziua frumoasă în continuare. La urma urmei, nu se întâmplase nimic tragic. M-am gândit la asta. Și a funcționat. Mi-am întâlnit prietenii, le-am povestit ce s-a întâmplat și m-am bucurat de film, de cină, de conversație. Fratele meu era uluit că tratez lucrurile atât de calm. Dar asta este puterea internalizării dihotomiei stoice a controlului.
Iar eficacitatea nu se limitează la micile neplăceri ale vieții, ca în episodul descris. James Stockdale, pilot militar în Războiul din Vietnam, a fost doborât și a petrecut șapte ani și jumătate în închisoarea Hoa Lo, unde a fost torturat și adeseori ținut la izolare. Tot Epictet este de vină pentru supraviețuirea lui după ce a aplicat dihotomia controlului la situația lui extremă de prizonier, ceea ce nu numai că i-a salvat viața, dar i-a permis și să conducă rezistența în închisoare dat fiind gradul lui de ofițer superior.
Mulți dintre noi nu ne putem regăsi în povestea lui Stockdale, dar după ce începi să fii atent la ea dihotomia controlului are nenumărate aplicații în viața de zi cu zi și toate au de a face cu un lucru: deplasarea atenției de la influențele exterioare către realizările interioare.
De exemplu, să presupunem că pregătești CV-ul pentru o posibilă promovare. Dacă scopul este acela de a obține promovarea, te pregătești pentru o dezamăgire. Nu ai nici o garanție că o vei obține pentru că lucrurile nu sunt (în întregime) sub control. Desigur, le poți influența, dar asta depinde de multe variabile pe care nu le poți controla, inclusiv concurența colegilor, sau faptul că șeful nu te place, indiferent de cât de bun ai fi.
De asta obiectivele trebuie să fie interioare: dacă adopți calea stoică vei face în mod conștient cel mai bun CV posibil, apoi te vei pregăti mental pentru orice ar urma, știind că universul va fi uneori de partea ta, iar alteori nu. Ce câștigi dacă te îngrijorează lucruri pe care nu le controlezi? Sau supărat pe un rezultat ce nu ține de tine? Doar înrăutățești situația compromițându-ți fericirea și liniștea.
Nu te sfătuiesc să accepți orice s-ar întâmpla. La urma urmei, tocmai am spus să editezi cel mai bun CV posibil! Dar omul înțelept realizează că lucrurile nu merg întotdeauna așa cum vrea el. Iar dacă nu merg bine, cel mai bun sfat este acela de a te aduna și de a merge mai departe.
Vrei să câștigi partida de tenis? Este în afara controlului tău. Dar să joci cel mai bun meci posibil ține de tine. Vrei un partener care să te iubească? Este în afara controlului tău. Dar sunt nenumăratre metode de a-i arăta că-l iubești, iar asta ține de tine. Vrei ca un partid anume să câștige alegerile? Este în afara controlului tău (exceptând cazul în care ești Putin!) Dar poți fi un activist și poți vota. Aspecte ale vieții care sunt sub controlul tău. Dacă reușești să orientezi țelurile către sine, niciodată nu vei mai blama sau critica pe cineva, nu vei mai avea nici un rival, pentru că mai tot ceea ce fac ceilalți nu se află sub controlul tău, așa că nu ai nimic de făcut. Rezultatul va fi echilibrul sufletesc în fața bunelor și relelor vieții și o viață mult mai liniștită.

de Massimo Pigliucci
Profesor de filozofie la New York. A scris How to Be a Stoic: Ancient Wisdom for Modern Living.
Aeon counter – do not remove

Traducere din AEON: https://aeon.co/ideas/to-be-happier-focus-on-whats-within-your-control

Vlad T. PopescuSpiritualitate, cursuri, evenimenteideiBuster Keaton in Speak Easily (1932). Courtesy Wikipedia Doamne, dă-mi mie liniștea de a accepta ceea ce nu pot să schimb, Curajul de a schimba ceea ce pot să schimb Și înțelepciunea de a le deosebi. Este Rugăciunea liniștii, scrisă prin 1934 de teologul american Reinhold Niebuhr și utilizată atât de Alcoolicii Anonimi...un blog Vlad T. Popescu