Degetul meu mare a apăsat pe degetul mare al unui prieten care a apăsat pe degetul mare al celui care ar fi apăsat, la nevoie, pe butonul care lansa rachetele nucleare dintr-un siloz rusesc. Omul cu pricina l-a salutat poate pe comandantul lui, care l-a salutat pe comandantul suprem, care l-a salutat pe… cine o fi fost? Gorbaciov, sau Elțîn, sau… Și am dat mâna cu cineva care a dat mâna cu președintele României, care a dat mâna cu președintele Statelor Unite. Deci se respectă povestea cu „în șase pași” ești conectat la orice om de pe planeta asta.
Dar cu Moartea?… Și până la moarte, demonstrează într-un fel Paul Thomas Anderson în filmul lui din 1999, Magnolia, tot șase pași și, oricât de ciudate ar fi, coincidențele nu sunt întâmplătoare, sunt doar dovada că s-a ros țesătura timpului de prea multă repetare a lecțiilor neînvățate. Magnolia este povestea ratării copilului interior, care urlă că nu este înger și show-ul se degradează de la o generație la alta ca o istorie a durerii pe toate corpurile noastre. Căci „noi uităm trecutul, dar trecutul nu ne uită”, se spune aducând în joc toate argumentele că să ierți este cel mai greu lucru pe lumea asta. Nu de alta, dar totul se repară cu sânge, altfel n-ai parte de iluminare. O iluminare care vine într-o epifanie în stil de muzical hollywoodian, în care, fără a deveni ridicole, personajele cântă „Durerea nu trece până nu deschizi ochii”! Asta mult înainte de ploaia apocaliptică cu broaște, după ce la începutul filmului plouase cu oameni, ploaie care instigă la iertare. Pentru că Apocalipsa este aici nu pedeapsă, pedeapsa a trecut deja pe acolo în toate felurile posibile, ca tortură fizică, emoțională, mentală, ci iertare. Așa, ca zâmbetul din final!…
PS Oare aici a învățat să moară Philip Seymour Hoffman?…

Despre film pe IMDB Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutfilmDegetul meu mare a apăsat pe degetul mare al unui prieten care a apăsat pe degetul mare al celui care ar fi apăsat, la nevoie, pe butonul care lansa rachetele nucleare dintr-un siloz rusesc. Omul cu pricina l-a salutat poate pe comandantul lui, care l-a salutat pe comandantul suprem,...un blog Vlad T. Popescu