Pentru iubitorii genului science-fiction, Roberto Quaglia este un autor cunoscut, nu numai prin cartile sale, ci si ca o prezenta activa la conventiile nationale si internationale. Interventiile lui, facute cu aceste ocazii, depasesc nivelul curent al discutiilor speculative, sunt o filozofie marcata de un spatiu ludic inedit.
Filozofia “coborâta în strada” ataca însa, de obicei, subiecte minore si nu ajunge la destinul Omului si al Universului, asa cum o face Quaglia cu o imaginatie debordanta. Capitolele au titluri socante: “Minunea înmultirii pâinilor, a pestilor si a fotografiilor porno pe Internet”, “Antiglobalizarea si cel de-al treilea razboi mondial: sfârsitul halucinatiilor”, “UNIVERSUL: un ghiveci format din haos, liniaritate si un dram de minte omeneasca” si lanseaza provocari consistente pentru cititori. Întrebari al caror raspuns, dat de fiecare dintre noi pe masura ce citim cartea, ar putea sa ne schimbe destinul, modul în care privim lumea.

Î: Roberto, crezi ca întrebarile pe care le punem azi într-o carte, în orice carte, mai pot declansa reactii în lant în mintea cititorilor?
RQ: În fond, orice carte care spune ceva declanseaza o reactie în lant în mintea cititorilor, asta este rolul culturii. Notiunile si ideile amorseaza noi notiuni si noi idei în oamenii care au fost “atinsi” de ele. Cartile bune poarta esenta gândirii autorilor care le-au scris. Adeseori suntem schimbati de gândurile si argumentele pe care le primim, daca acestea nu violeaza într-o masura prea mare credintele noastre, iar cartea este cea mai buna cale pe care omenirea a imaginat-o pâna azi pentru transferul gândurilor si a argumentelor complexe de la o persoana la alta. Fara sa fi citit niciodata o carte, fiecare din noi ar fi fost un altul. Se întâmpla uneori ca o singura carte sa aiba capacitatea de a schimba complet viata unui om.

Î: Globalizarea are un efect negativ asupra economiei unor tari, dar a creat noi posibilitati de comunicare. Crezi ca este posibil ca, în timp, acest efect secundar sa fie principalul câstig al globalizarii?
RQ: Desigur ca este posibil, dar nimeni nu garanteaza ca asa se va întâmpla. Încerc sa fiu optimist din moment ce cred ca sistemul-pamânt se va auto-organiza în cel mai bun mod posibil. Si totusi, nu ma pot opri sa fiu pesimist daca privesc ce se întâmpla azi.
Adevarul este ca societatea omeneasca este un sistem care a devenit mult prea complex pentru ca un om sa fie capabil sa prevada viitorul omenirii pe termen lung.
Cu siguranta, noile posibilitati de comunicare aduse de globalizare se afla la sfârsitul unei prime etape, oamenii au fost deja remodelati progresiv de globalizare din moment ce cu totii gândesc aceleasi lucruri, privesc aceleasi filme, beau aceeasi marca de suc si manânca acelasi “gunoi”. Ce mai putem comunica unul altuia daca sfârsim prin a spune aceleasi lucuri, daca devenim identici?

Î: Cercetarea academica, în orice domeniu, este azi receptata si sustinuta doar în masura în care ea are si o valoare de divertisment. Aceasta realitate a reorientat directiile în care merge stiinta si am ajuns azi sa sustinem gânditori si cercetatori care nu aduc un adevarat plus de valoare cunostintelor omenirii?
RQ: Într-un fel, asa este. Dar, pe lânga divertisment, as aminti si cunostintele în domeniul militar si medical care, si ele, dintr-un punct de vedere, sunt alte aspecte ale divertismentului. Fapt este ca aceasta “adevarata valoare” nu pare sa mai fie dorita de societatea umana. Daca a fost vreodata! Investitiile în cercetare sunt orientate azi catre proiecte pe termen scurt, care produc rapid bani. Este dorinta utilizatorului final, ceea ce vrea si pentru ceea ce este dispus sa plateasca, astfel sunt orientate directiile în cercetare. Iar utilizatorul final este în mod statistic lipsit de inteligenta si nu-si doreste “adevarata valoare”, indiferent care ar putea fi aceasta.
În zilele noastre, utilizatorul final este, de exemplu, amuzat de razboiul împotriva terorismului. Într-un sens, acesta este divertisment pur. Dar este nevoie de oarece prost gust ca sa apreciezi acest tip de spectacol, nu crezi? Din fericire, întotdeauna sunt câtiva oameni carora nu le pasa de resursele minore ce le sunt puse la dispozitie si duc mai departe cunoasterea umana în ciuda popularitatii reduse a acestui produs.
La urma urmei, creierul gândeste fara bani. În mod paradoxal, fara bani chiar gândeste mai bine!

Î: Utilizezi Internetul ca principala ta sursa de venituri, dar acuzi Internetul ca înstraineaza/alieneaza oamenii. Cum accepti aceasta situatie?
RQ: Nu noi decidem cum sa câstigam banii, ci banii aleg cum sa fie câstigati de noi. Cât de mult mi-as dori ca lumea sa ma plateasca regeste doar pentru ideile mele! Sa fii platit regeste doar pentru a te gândi la ceea ce vrei. Nu ar fi frumos?
Lumea nu întelege asta, asa ca trebuie sa iei ceea ce ti se da.
Oricum, azi nu mai sunt chiar atât de legat de Internet, desi în continuare îi exploatez existenta.
Pe de alta parte, nu acuz în mod real ca Internetul alieneaza oamenii. Internetul este el însusi o noua si enorma lume virtuala, iar lumea, cu problemele ei, îi alieneaza pe oameni. Sa blamezi Internetul înseamna sa blamezi lumea, ceea ce nu are sens.
Mai mult, la capatul lantului, sunt oamenii care, într-un fel sau în altul, se alieneaza pe ei însisi si fac asta, noi facem asta, si prin Internet.
În Italia spunem: “Nu trebuie sa scuipi în farfuria din care manânci” Dar, la naiba, daca este farfuria MEA, iar daca este A MEA nu mai manânca nimeni de acolo, de ce sa nu fiu lasat sa scuip daca asa simt eu nevoia?

Î: Sunt temele din “Gândirea stocastica” subiecte pentru viitoarele tale romane?
RQ: www.robertoquaglia.com!

Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutcarte,interviuPentru iubitorii genului science-fiction, Roberto Quaglia este un autor cunoscut, nu numai prin cartile sale, ci si ca o prezenta activa la conventiile nationale si internationale. Interventiile lui, facute cu aceste ocazii, depasesc nivelul curent al discutiilor speculative, sunt o filozofie marcata de un spatiu ludic inedit. Filozofia “coborâta în...un blog Vlad T. Popescu