Nu avem o adevărată voință proprie până când nu ne-o dezvoltăm în mod intenționat. Atenția ne este captivată de activități și de dorințe generate de acțiunea emoțiilor negative asupra corpului.
Dar avem puterea, voința de a fi atenți, poate și pentru că așa învățăm totul: suntem atenți la celălalt ca să-l putem imita. Așa putem fi atenți la activitățile corpului nostru fără să-l stăpânim, fără să interferăm cu el.
O activitate aparent inutilă, dar simplul fapt că ne observăm corpul fizic ne trezește un pic, iar observația are efect în timp și începe să schimbe ceea ce observăm pe deplin conștienți.
Și așa adunăm puterea necesară exersării voinței. Dar, precum în oricare alt sport, este nevoie de exercițiu ca să o căpătăm. Împlinirea, întregirea sufletului nu este posibilă fără a avea “chef” să evoluăm, fără a manifesta voința de a evolua.
Lucrurile nu se schimbă în urma unui efort de voință banal, este nevoie de ceva extraordinar. Corpul fizic trebuie, într-un fel, luat prin surprindere, prins într-o ambuscadă, altfel are puterea de a aduce totul la starea anterioară efortului făcut.
Într-un fel, suntem condiționați să nu ne trezim. Selecția naturală nu știe ce am face dacă ne-am trezi, așa că ține totul sub control. Iar corpul fizic depinde enorm de condiția de animal supus selecției naturale.
Lupta de a ne trezi nu este un simplu divertisment, este cât se poate de reală și de necesară. Apar momente favorabile lucrării – întâlnirea cu un maestru, intuiția declanșată de un ghid spiritual -, dar, dacă le ratăm, este posibil să nu mai putem face asta.
Dacă suntem dispuși să credem că suntem treziți, sau că avem deja voința necesară, sau că asta va dura doar o clipă, așa cum o spun unii, atunci suntem perfect supuși unei forme gând menită să ne țină prizonieri.
Viața corpului fizic nu este TOATĂ viața noastră, doar pare a fi așa până la trezire. Îi suntem victime și prizonieri. Deciziile sunt luate la nivelul corpului mental, nu la nivel de sine.
Pare uneori că lucrurile se desfășoară spontan, iar cei cărora li se pare că așa a fost își amăgesc discipolii că și ei pot face la fel, fără voință, fără efort, ignorând ceea ce chiar ei au făcut, ce-i drept inconștienți, dar cu o bună bucată de vreme înainte de trezire. Dacă s-ar uita în urmă, ar înțelege cauza transformări lor, dar nu ar mai fi la fel de atractivi.
Altfel… o să ne îmbătăm în continuare cu apă rece fără să fim atenți și la fel de ne-treziți…

Bibliografie
Practical Work on Self, de E.J. Gold

Vlad T. PopescuSpiritualspiritualitateNu avem o adevărată voință proprie până când nu ne-o dezvoltăm în mod intenționat. Atenția ne este captivată de activități și de dorințe generate de acțiunea emoțiilor negative asupra corpului. Dar avem puterea, voința de a fi atenți, poate și pentru că așa învățăm totul: suntem atenți...un blog Vlad T. Popescu
carturesti.ro