Universul este guvernat de o lege de simpatie siderală, atracţia dintre stele este iubirea din organisme şi se învârte doar în jurul acestei reguli – acea mândrie care nu poate iubi, după cum ofta arzător Teresa de Cepeda. Conştiinţa genetică este imortalizată în noroiul lumii, prin numenul sexelor, și totul este supus ciclului vieții și al morții, tot, mai puţin creația estetică, adevăr (cuvânt) spiritual care se perpetuează în diferite nuanţe ale lui însuşi. Creația estetică este o larvă angelică. Fruct de lumină, așa cum miezul clar al zilei poate fi comparat cu o matrice cristalină în care fiecare privire penetrează cu un fascicul diferit și iluminează o altă lume. Orice expresie supremă a artei este rezumată într-o palpitație cordială care dă naștere unor cercuri infinite; este un centru și poartă cu ea ideea de nemișcare și eternă devenire; este aspirația pioasă. Sufletul, când, gol de el însuși, schimbă dorința lui egoistă în dorința universală, devine extatic și centru. Apoi bucuria faţă de noi înșine se anihilează în bucuria Ideilor Divine. Numai Dumnezeu poate fi în lucruri și să le iubească plenar, mai mult decât se iubesc ele, pentru că mintea lui criptează conștiința lumii. Centrul este unitate, iar unitatea este sfânta sămânță a Întregului.
Centrul, ca unitate, scoate din măruntaiele sale țesătura infinită a sferei şi, fără a se mișca în timp, se dezvoltă în expresia geometrică perfectă și neschimbată, sigilată și arcană. Unitatea nu provoacă mişcare în esența numerelor, nu se multiplică, dar păstrează posibilitatea infinitului, deoarece infinitul este o expresie a lui însuşi.
Infinitul și unitatea sunt moduri ale chietismului mate­matic și alegorii ale chietismului teologic. În sferă se află alegoria sensibilă a Triadei gnostice. Paracletul este sim­bo­lizat de sămânța sfântă a centrului. Demiurgul, în uni­versalitatea formei. Cuvântul se leagă de formă și esență. Centrul este motivul sferei iar sfera forma fecundă prin care se dezvoltă posibilitățile infinite ale centrului. Expre­sia invariabilă a unității devine expresia invariabilă a Întregului. Potenţialul de Unitate este centrul, iar sfera, Unitatea Existentă. Cuvântul este legătura sa, cuplarea euharistică efectuată în afara timpului.
Inima care ar putea iubi toate lucrurile ar fi un Univers. Acest adevăr atins în mod mistic creează magicieni, sfinți și poeți: este aurul filosofal de care vorbeşte simbolic Grand Alberto: Piatra Înțeleptului! Toate lucrurile fru­moase si muritoare, când îşi dezvăluie semnificația lor interioară, vor apărea ca pentacle ale numerelor solare. Creația estetică este miracolul aluziei și alegoriei. Doar ochii iniţiatului încep să privească o oaie în turmă atât ca păstor, cât şi ca lup. Numai iniţiatul descoperă eternitatea Destinelor. Degeaba imaginile lumii se schimbă, migrează, dispar, în zadar se succed viețile, bucuria iubirii este întotdeauna aceeaşi pentru sufletul care locuiește îmbră­cat în lumină în castelul ermetic, purificată viziunea inte­rioară pentru a se bucura de toate lucrurile în Eternitatea Ideii sale. Miracolul extazului dă naștere Universului. Unitatea, imuabilă, ca substanţă divină fecun­dă, scoate din măruntaiele sale expresia, de asemenea de neschimbat, a infinitului. Numai numărul, mereu chemat spre mișcare, este la plural.

Ramon del Valle-Inclan
Lampa fermecată. Exerciții spirituale
Traducere de Floriana Ungureanu
Editura Meditative Arts
Format 13×20, 108 pag

Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutUniversul este guvernat de o lege de simpatie siderală, atracţia dintre stele este iubirea din organisme şi se învârte doar în jurul acestei reguli – acea mândrie care nu poate iubi, după cum ofta arzător Teresa de Cepeda. Conştiinţa genetică este imortalizată în noroiul lumii, prin numenul sexelor, și...un blog Vlad T. Popescu