Taina numerelor
Numerele sunt cea mai pură expresie a adevărului pentru că determină relația exactă dintre cauză și efect. Prin numere putem specifica data (durata, ziua, luna, anul etc.) relativ la geneza micro și macrocosmică. Dar tot prin numere putem atinge spațiul metafizic, acolo unde se întâlnesc matematicianul și misticul. Iată o interpretare a lor la care am ajuns după ceva mai mult timp petrecut cu numerologia lui Schwaller de Lubicz.
La început, înainte de momentul Creației, înainte ca Universul să fi devenit conștient de el însuși, totul se învârtea în cerc, nu exista început, nu exista sfârșit, într-un fel nu exista nimic și, în același timp, exista totul. O stare nemanifestată. Din cauză că nu exista nici o polarizare, nici o dualitate. Un Zero ca absolut, către care tindem cu toții. Prezent în acel cerc cu continuă curgere nu puteai sesiza începutul sau sfârșitul.
Zero este asociat astfel cu lumea necreată, cu perfecțiunea, cu absolutul. De aceea și culoarea asociată este, de fapt, o non-culoare sau o sumă a tuturor culorilor, albul.
Universul cunoscut a început după ce Creatorul a „separat”, a tăiat practic cercul întreg, absolutul și ceea ce noi numim astăzi zero, dând un sens curgerii. Dintr-o parte către cealaltă parte, infinit depărtate una de cealaltă. În absolut, în zero, Creatorul era una cu creația, după separare el a rămas „deasupra” creației, a devenit Unu, iar lumea creată s-a polarizat.
Unu este asociat astfel cu Creatorul, cu începutul. Culoarea asociată este roșul purpuriu.
Au apărut două elemente noi, unul prin emanație, celălalt prin diviziune. A apărut numărul Doi. A apărut cantitatea și calitatea universului. A apărut și curgerea timpului. În doi, un unu este energia, celălalt unu este informația. A apărut natura pasivă, feminină, și natura activă, masculină.
Doi este asociat astfel cu creația, cu tot ceea ce este dual în esență. Culoarea asociată este albastrul.
Dar universul creat și Creatorul vor rămâne într-o permanentă legătură, numărul Trei, Treimea. În trei avem masculinul, femininul și androginul, avem Lumina creată și Lumina necreată.
Trei este asociat astfel cu armonia prin permanenta legătură între Creator și creație. Culoarea asociată este verdele.
Am avut până acum 0, 1, 1, 2, urmează 3 și 5 în cadența vieții, în matricea viului, în seria lui Fibonacci, cunoscută, de fapt, cu mult timp înainte de cel al cărui nume îl poartă, undeva în prozodia sanscrită, după regulile căreia au fost scrise primele texte sacre atunci când omul încă simțea permanent ritmul Universului.
Acest tablou reprezintă Creatorul și partea pozitivă a creației și din el sunt extrase și celelalte numere, pas cu pas. Pe fiecare nou palier, rând, apare mai întâi acel un unu central, oglindă a Creatorului.
Patru este doar o etapă premergătoare vieții, el nici nu intră în șirul lui Fibonacci. Oglindirea Creatorului, prin intermediul treimii, în lumea fizică. Pământul fără viață, dar ca suport al vieții. El trebuie lucrat, modelat de Creator pentru a da viață. Tetragrama semnifică de aceea ultimul termen al creației.
Patru este asociat cu materia grosieră, cu pământul, cu truda. Culoarea asociată este galbenul.
Cinci de unu se află acum în lumea creată. Cinci degete avem la o mână și cinci este numărul vieții pe pământ. Pământul a fost modelat de Creator și a prins viață. Și viața aduce diversitate.
Cinci este asociat cu viața sub toate aspectele ei, natura vegetală și natura animală a universului. Culoarea asociată este albastru deschis.
Cei cinci de unu din lumea creată plus Creatorul, adică șase. Viața comunică cu Creatorul, viața ascultă de Creator.
Șase este asociat cu comunicarea. Culoarea asociată este turcoaz.
Pe următorul palier, Creatorul se oglindește în doi de unu și ajungem la șapte. Creația intră în raport cu procreația. Procreerea cu conștientizarea legăturii cu divinitatea în condițiile în care Creatorul doar se oglindește, nu face și parte din șapte. De aceea se tinde către, dar nu se află în.
Șapte este asociat cu spiritualitatea tantrică. Culoarea asociată este roz.
În momentul în care asociem și Creatorul, ajungem la opt. Pământul, cu viața pe care o suportă, deja stăpân pe arta minoră a procreației, capătă o nouă calitate, aceea a corpului energetic.
Opt este asociat cu metabolismul corpului energetic, cu corpurile superioare. Culoarea asociată este portocaliu.
Tot ceea ce se află acum în lumea creată ajunge la nouă. Este perfecțiunea și echilibrul creației, este starea de Buddha, este împlinirea creației care așteaptă acum ca tot ceea ce a fost creat să ajungă la această perfecțiune pentru a reveni în Întreg, în Absolut.
Nouă este asociat cu înalta spiritualitate. Culoarea asociată este violet.
Dacă unim acum lumea creată cu Creatorul ajungem la Zece, sau din nou la Unu. Universul creat este pregătit să intre din nou în Absolut.
Dacă unim acum lumea creată cu Creatorul ajungem la Zece, sau din nou la Unu. Universul creat este pregătit să intre din nou în Absolut. Pentru că s-a încheiat „octava”, ca în muzică, este dat ritmul, practic pe zece îl reducem numerologic din nou la unu, așa cum după do, re mi… la, si urmează iar do. După zero, unu, doi, trei… nouă, prin zece urmează iar unu. La unsprezece voi avea un ciclu și încă o serie de, la o mie și unu voi avea o sută de cicluri și încă un ceva.
Au semnificație și ele în sine, așa cum am spus, definind ritmul. Unsprezece se poate reduce la doi, dar este și primul dintr-o nouă serie. Este primul dintr-un nou ciclu, dar și primul dintre toate ciclurile posibile, de aceea este și el atât de important!
În toate numerele în care apare și acel Unu al Creatorului, mișcarea este descendentă, Creatorul acționează asupra universului. În toate numerele în care acel Unu supraveghează lumea creată, mișcarea este ascendentă, de întoarcere către Întreg. De exemplu, la Patru, Creatorul va modela pământul, lutul din care plămădește trupurile, iar la Cinci trupurile deja create lucrează asupra lor pentru întoarcere.
Cu numerele se pot face mai multe operațiuni, pentru a reduce numerele mari la cele de mai sus, pentru a veni pe axă către origine, acolo unde semnificația este mai vizibilă. Literelor li se asociază numere pentru a transforma vibrația lor în elemente cu care se poate opera.
Avem și alte numere cu o semnificație specială, mai ales în acel al doilea ciclu care începe cu unsprezece, dar și în continuare. Poate cele mai semnificative sunt 17, 10 și 23.
17 este numărul întunericului, al dimensiunilor inferioare, al posesiei prin deposedarea celuilalt, al orgoliului absolut.
10 (neredus) este numărul existenței în realitatea imediată, numărul vieții evoluate, cinciul oglindit precum degetele noastre (oare de asta avem cinci plus cinci degete?).
23 este numărul luminii, al dimensiunii superioare.
De aceea operând cu ele ajungem și la alte numere cu o semnificație specială.
17-10=7 ca ritm al vieții din perspectiva corpului mental, al analizei, al raționamentului. Șapte zile, șapte vaci slabe, șapte vaci grase, șapte… Ne scoate din întuneric sau ne duce în întuneric, funcție de intenția corectă sau greșită.
23-10=13 ca număr al tristeții, ghinionului, al obligativității întoarcerii/coborârii în trup până la învățarea tuturor lecțiilor.
23-17=6… Șase o dată, șase de două ori, șase de trei ori…
26, adică am coborât 13, dar am urcat, sau știu că o să pot urca înapoi cele 13 trepte!
Ritmuri…
Vlad T. Popescu
Acest articol poate fi preluat fără modificări și cu precizarea sursei.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0 International License.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.