Văzusem Total Recall (foto: Courtesy Rialto Pictures ), varianta din 1990, cu Arnold Schwarzenegger, așa că m-am bucurat când am aflat că există o nouă ecranizare cu Colin Farrell în rolul principal. Nu putea decât să fie mai bine, Colin Farrell e capabil de mai multă profunzime în interpretarea unui rol, iar trucajele au devenit realitate virtuală în cele două decenii care s-au scurs de la prima ecranizare. Mai mult, Len Wiseman, cu ale sale Man in Black și Independence Day, era și el mai pe gustul meu decât Paul Verhoeven, care înainte de Total Recall mă plictisise cu un RoboCop. Greșit! 🙂
Nici măcar mult mai exotica și erotica femeie cu trei sâni din ecranizarea recentă nu se poate compara cu dramatica apariție a personajului similar în prima ecranizare, acolo unde chiar avea un sens și împingea înainte narațiunea. Iar Arnold, cât de statuie/robot este el de fin și de subtil tot a reușit să transmită mai mult în rolul omului care-și recuperează viața și memoria decât oarecum mult mai sensibilul Colin Farrell.
De ce?… Două filme, cu actori plăcuți, gândite de regizori peste medie în registrul filmelor de categorie B. Ambele cu același punct de plecare, Philip K. Dick. Cel vechi spunea ceva, cel nou te enervează. Păi, aici era secretul! Filmul vechi are mențiunea: (short story „We Can Remember It For You Wholesale”) (inspiration) (Phillip K. Dick), în timp ce în cazul variantei noi trebuie să cauți mult și bine numele lui Dick pentru a găsi o mențiune a lui. Sigur că filmele se îndepărtează de sursa lor de inspirație din mii de motive. Cel mai important fiind acela că sunt opere noi, inspirate doar de o povestire, de un roman. În acest caz de Philip K. Dick. Și poți să fugi de decorul lui Dick, pentru că ai alte posibilități tehnice, și poți să te îndepărtezi de acțiunea propusă de el, pentru că spectatorul de azi poate are alt ritm, dar nu poți să dai alt sens poveștii, pentru că e greu să-l concurezi pe Dick în plan filozofic, e greu să dai o altă semnificație textelor sale dublu inspirate.

Mai recenta ecranizare aici greșește. Pentru că revoluțiile nu prea se mai vând, și nici discuțiile despre asuprit și asupritor nu mai sunt înțelese sau ușor de vândut, ea păcătuiește prin înmuierea până la un contorsionism facil a coloanei vertebrale a poveștii. Ceea ce în prima ecranizare nu se întâmpla, Arnold încă mai era un revoluționar. Din fericire există și situații mult mai fericite.

Căci al doilea Dick din titlul articolului nu se referă la a doua ecranizare Total Recall, ci la al doilea film pe care tocmai l-am văzut, Gardienii destinului. Cu mențiune clară pe IMDB, Philip K. Dick (short story „Adjustment Team”), ecranizată ca The Adjustment Bureau. De ce simți spiritul lui Dick? De ce nu se pierde sensul? Poate și pentru că regizorul George Nolfi este, de fapt, un foarte bun scenarist, capabil să-l înțeleagă pe Dick, dispus să facă o reverență în fața lui Dick. Altfel, filmul nu este departe de o piesă de teatru filmată cu ceva mai multe mijloace decât o cameră pusă în fața scenei. Dar! Așa își dorea să fie și Philip K. Dick. Mijloace puține, gânduri multe!

Vlad T. PopescuCărți de citit, filme de văzutfilmVăzusem Total Recall (foto: Courtesy Rialto Pictures ), varianta din 1990, cu Arnold Schwarzenegger, așa că m-am bucurat când am aflat că există o nouă ecranizare cu Colin Farrell în rolul principal. Nu putea decât să fie mai bine, Colin Farrell e capabil de mai multă profunzime în interpretarea...un blog Vlad T. Popescu