Între negare și negociere
Cei mai mulți dintre noi, chiar și după suferințe relativ mici, pentru că, nu-i așa, pragul durerii și al comodității este tot mai jos :), nu reușim să mai parcurgem cei cinci pași ai suferinței: negarea, furia, negocierea, depresia și, la final, acceptarea.
Cei mai mulți stau între negare și furie: eu n-am pățit nimic, n-am greșit cu nimic, iar dacă mai spui ceva urlu de nu te vezi, mă înfurii și plec! E firesc să trecem pe acolo, e nefiresc să rămânem acolo. Foarte posibil ca și după ce am ajuns în pragul acceptării să mai trecem o dată, scurt, prin toate etapele, sau doar prin una din ele. Dar, dacă neg și/sau mă înfurii, opresc legătura mea cu ceilalți, cel puțin legat de subiectul tragediei mele, mai mici sau mai mari.
Destui ajung la negociere – bărbații sunt talentați aici! – “dacă nu mergeam acolo în ziua aia, dacă aș fi luat-o pe strada cealaltă, dacă nu aș fi întors capul, dacă…”, și se frământă uneori ani în șir. Cu ei se poate începe dialogul, dar trebuie evitată intrarea în cercul vicios al “variantelor”, chiar cu riscul de a ne întoarce pentru o clipă la furie.
Urmează binemeritata depresie! Nu este de ocolit, trebuie trecut prin ea, nu trebuie rămas acolo. Cei cinci pași nu trebuie evitați, ci trebuie cu împăcare de sine parcurși pentru a ajunge la acceptare.
Doar că, pe măsură ce, treptat, pragul durerii și al comodității este tot mai jos, gradele noastre de libertate s-au redus, terenul pe care ne putem înfrunta suferința este tot mai îngust și chiar ea, lipsa de rezistență la durere și prea intensa preocupare față de comoditatea noastră ne trimit în cea mai mare durere posibilă pentru că, și acoperită prin negare durerea, ea tot izbucnește. Iar dacă nu izbucnește, tot roade în adânc, fără să știm, și ne împinge să bem, să facem tot felul de abuzuri. Se spune doar că la rădăcina oricărei confruntări cu dependențele și cu alcoolul este negarea durerii…
Photo credit: Neil. Moralee via Visual Hunt / CC BY-NC-ND
https://sfat.info.ro/wordpress/?p=530Spiritualitate, cursuri, evenimentepsihologie,terapieCei mai mulți dintre noi, chiar și după suferințe relativ mici, pentru că, nu-i așa, pragul durerii și al comodității este tot mai jos :), nu reușim să mai parcurgem cei cinci pași ai suferinței: negarea, furia, negocierea, depresia și, la final, acceptarea. Cei mai mulți stau între negare și...Vlad T. Popescuvvv vvvreiki.sfat@gmail.comAdministratorSfat Info
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.