de Pavel Goldstein
cercetător asociat la departamentul de psihologie și neurologie al Universității Colorado Boulder

Peste 100 de milioane de adulți din Statele Unite sunt afectați de durere cronică – durere ce durează de mai multe luni, sau chiar ani. Este una din problemele de sănătate cele mai subestimate. Costul anual al managementului durerii este mai mare decât al bolilor de inimă, cancerului sau diabetului și afectează economia printr-o scădere a productivității cu pierderi de sute de milioane de dolari. Prezența durerii cronice neîncetate duce la o serie de probleme mentale, la depresie înainte de orice altceva, care nu face decât să intensifice durerea. Iar principala armă împotriva durerii, prescrierea de calmante, generează propria ei durere, așa cum o dovedește criza opioidelor. Dar trebuie să ne bazăm pe medicamente pentru a preveni durerea? Poate că avem la îndemână o soluție naturală – parțială și insuficientă, cu toate astea de ajutor.
Cei mai mulți cercetători se concentrează pe o singură persoană, pe un caz izolat. Asta permite cercetătorilor să simplifice analiza durerii, ceea ce este util până la un anumit punct, dar duce la o perspectivă oarecum distorsionată. Problema este că, în afara laboratorului, de cele mai multe ori oamenii nu sunt izolați, au o viață socială. Fără a implica interacțiunea socială în cercetarea durerii riscăm să ignorăm rolul jucat de comunicarea socială.
Recent, noile tehnici au făcut posibilă monitorizarea activității fiziologice a mai multor persoane simultan. Ceea ce permite măsurarea nivelului sincronicității la persoane care participă la cele mai prozaice situații sociale și a dus la descoperiri surprinzătoare. Participanților și spectatorilor ritualului de mers pe jăratec le bate inima la unison. La fel persoanelor care urmăresc împreună un film, coriștilor care cântă împreună și cuplurilor amoroase care se privesc în ochi în timp ce sunt angajate în diverse treburi în laborator. Cum poate fi facilitată sincronicitatea interpersonală? Și poate exista o cale prin care aducerea la unison a fiziologiei cuplurilor să contribuie la eliminarea durerii? Răspunsul îl găsim în cea mai simplă interacțiune umană: atingerea.
Cercetările făcute recent împreună cu colegii mei Haifa Irit Weissman-Fogel și Simone Shamay-Tsoory la Universitatea din Haifa sugerează că atingerea între oameni este o cale eficientă de reducere a durerii. Pentru experiment am recrutat 23 de cupluri heterosexuale. Femeile au primit stimuli dureroși în diverse situații. La început, singure, fără partenerul lor, apoi cu partenerul, dar fără contact fizic. În a treia situație, femeile își țineau de mână partenerul în timp ce primeau stimulul dureros, iar în a patra situație țineau de mână un străin. Studiul a arătat că în cel de-al treilea caz – atingerea partenerului – reducerea durerii era maximă în comparație cu celelalte cazuri. Mai mult, femeile cu parteneri mai empatici au raportat o reducere mai mare a durerii asociată cu atingerea partenerului. Se pare că studiul sprijină în mod empiric ideea că atingerea poate transmite empatia partenerului ceea ce duce la reducerea durerii. Descoperirea pare să coincidă cu cercetările anterioare care arătau că o serie de emoții, de la dezgust la iubire și frică pot fi în mod eficient comunicate doar prin atingere.
Pentru a înțelege baza fiziologică a descoperirilor noastre am făcut cercetări suplimentare în care, de asemenea, a fost măsurată sincronia. De această dată au fost invitate să participe alte 22 de cupluri. Pe parcursul experimentului am calculat sincronia fiziologică înregistrând ritmul pulsului și al respirației fiecărui partener. Am propus patru situații: ținându-se de mâini, cu durere; ținându-se de mâini, fără durere; fără să se țină de mâini, cu durere; și fără să se țină de mâini, fără durere. (Durerea era administrată doar femeilor.) Am explorat sincronia în ambele situații fără durere și atingerea a dus la o sincronizare moderată a respirației. În mod surprinzător, sincronizarea a dispărut de tot când durerea a fost administrată fără atingere, poate unde femeile participante se concentrau exclusiv pe modul în care singure își pot înlătura durerea, ceea ce ducea la o „deconectare” de partener. Iar atingerea a dus la sincronizarea atât a pulsului cât și a respirației. Mai mult, cuplurile care demonstrau o reducere mai mare a durerii în cazul atingerii aveau și o sincronizare fiziologică mai mare, așa cum o aveau și cuplurile cu un bărbat mai empatic.
Cercetările nu s-au oprit aici. În aceleași condiții, am studiat sincronizarea creierelor. Studiul a evidențiat efectul analgezic al atingerii sinergetice și al empatiei, ceea ce ar putea avea consecințe importante în cazul durerilor acute, cum ar fi ușurarea durerii în timpul nașterii. Prezența partenerului în timpul nașterii este de ajutor în 60% din cazuri, sugerând că empatia partenerului și calitatea interacțiunii face diferența. În mod asemănător, alte studii au arătat că prezența tatălui îmbunătățea experiența avută sub toate aspecte la naștere. Ca urmare, cercetările ulterioare s-ar putea concentra pe implicațiile clinice ale acestor descoperiri, cercetând eficacitatea diferitelor aspecte ale atingerii și utilizând antrenarea empatiei.
Atingerea are semnificații sociale și afective importante. Atingerea este necesară în cazul copiilor prematuri. Contribuie la reducerea stresului la adulți, la sporirea încrederii, și oferă confort și stare de bine la nivel emoțional.
Chiar dacă este puțin probabil că cercetarea rezolvă problema calmantelor, propune un tratament simplu al durerii care are un efect secundar inerent: conectarea la alte persoane.

Traducere de Vlad T. Popescu

Aeon counter – do not remove

Pavel Goldstein

This article was originally published at Aeon and has been republished under Creative Commons.

Photo credit: aguscr on VisualHunt / CC BY

Vlad T. PopescuSpiritualitate, cursuri, evenimenteterapiede Pavel Goldstein cercetător asociat la departamentul de psihologie și neurologie al Universității Colorado Boulder Peste 100 de milioane de adulți din Statele Unite sunt afectați de durere cronică - durere ce durează de mai multe luni, sau chiar ani. Este una din problemele de sănătate cele mai subestimate. Costul...un blog Vlad T. Popescu