Jonglăm cu numerele de foarte mult timp, oferim interpretări ale unor date, ale unor nume, fără să ne preocupăm prea mult de motivul pentru care, un număr sau un altul, are o anumită semnificație, este legat de o calitate, de o funcționalitate, de o parte a corpului nostru. (Las că unii insistă să vorbească despre cifre, care sunt doar forma de scriere a numerelor, diferită în diverse spații culturale, sau despre culori, asociate cu numerele, dar nu în sine reprezentative pentru că nu cu ele se fac cele câteva operații importante.)
Semnificația nu poate fi legată decât de momentul și de modul în care au apărut numerele. Chiar, v-ați gândit vreodată când au apărut ele? V-ați gândit că a existat un moment în care ele nu existau? Înainte de momentul creației nu exista nici un element numărabil, era ca și cum universul ar fi rostit la infinit „mulțime vidă, mulțime vidă, mulțime vidă” (și nu „zero”, care presupune deja existența creației), așa că numerele au apărut în chiar momentul creației! Ca exemplu, vă puteți imagina cum universul a început să-și numere componentele pe măsură ce era creat, pe măsură ce materia creată începea să „precipite” din materia necreată.
Numerologia pitagoreică este prea recentă în felul ei pentru a mai păstra amintirea creației numerelor și pentru a justifica semnificația lor. Ca la autoturisme, este deja practică și standardizată, dar nu te ajută să înțelegi prea multe despre origini.
Ca o paranteză, știți că mașinile nu aveau la început comenzile acolo unde le știm noi astăzi? De exemplu la celebrul Ford model T, pedala din dreapta era frâna, cea din mijloc marșarierul (când o apăsai, era ca și cum ai fi ridicat ambreiajul după ce ai băgat mașina în marșarier), iar pedala din stânga jumătate de cursă, la apăsare, era ambreiaj, apoi a doua jumătate era echivalentul ridicării azi a pedalei de ambreiaj în viteza întâi, apoi la jumătate de ridicare era ieșirea din viteza întâi și ridicarea până la capătul cursei, asociată cu manevrarea manetei schimbătorului de viteze, era echivalentă cu ridicarea pedalei de ambreiaj în viteza a doua. Și două erau toate! Pentru accelerație, separat aer și benzină, separat avansul, aveai două manete la volan, două „mustăți” cum li se spunea. Iar cuiul pontou era… un cui! Nu ca astăzi un complex de supape.
Așa că am mers mai departe, către numerologii mai vechi, cele mai vechi pe care le-am descoperit fiind cele descrise de R.A. Schwaller de Lubicz, numerologia egipteană, așa cum a înțeles-o el din ruinele templului de la Luxor, deci cel puțin contemporană templului, și numerologia yoghină, sau tantrică, adusă în occident de Yogi Bhaijan, care, prin trimiterile pe care le face, poate data din perioada scrierii Vedelor.




Două descrieri ale semnificației numerelor care se suprapun parțial și a căror comparație poate oferi numeroase informații legate de cum au apărut numerele și poate justifica și operațiile zise numerologice pe care le folosim pentru a extrage o semnificație din acele numere. Și care, ulterior, pot fi utilizate și de practicanții numerolgiei pitagoreice, care vor înțelege mult mai bine ceea ce fac.
Dacă vreți, înțelegerea originii acestor semnificații este și cel mai bun memorator, nu mai trebuie să înveți „pe dinafară”, ci trebuie să înțelegi logica apariției numerelor.
Cât despre operațiunile pe care le faci asupra și cu aceste numere, este bine de ținut minte că le privim ca pe numere ordinale, nu cardinale, deci când operăm asupra anului 1900 vorbim de al o mie nouă sutelea an, nu de o mie nouă sute de ani. Important, pentru că ordinalele și cardinalele, cât sunt ele de numere aparent identice, nu permit aceleași operații matematice asupra lor.

Un pic mai mult
Numerologia operează pe o mulțime a numerelor întregi, pozitive, pe o latice care este o structură abstractă, o mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant.
Dacă L este o latice completă și f : L → L este o funcție care păstrează ordinea (putem să o numim tot funcție crescătoare), atunci mulțimea punctelor fixe ale lui f formează, de asemenea, o latice completă.
Ordinea parțială este o relație binară specială reflexivă, antisimetrică și tranzitivă:
• a ≤ a (reflexivă)
• dacă a ≤ b și b ≤ a atunci a = b (antisimetrică)
• dacă a ≤ b și b ≤ c atunci a ≤ c (tranzitivă).
Ordinea parțială formalizează conceptul intuitiv de ordine, secvență, aranjare a elementelor unui set.

Vlad T. PopescuArticolee-Mandalae-mandala,numerologieJonglăm cu numerele de foarte mult timp, oferim interpretări ale unor date, ale unor nume, fără să ne preocupăm prea mult de motivul pentru care, un număr sau un altul, are o anumită semnificație, este legat de o calitate, de o funcționalitate, de o parte a corpului nostru. (Las...un blog Vlad T. Popescu
carturesti.ro