Nu este Revolver (care, dacă stai să te gândeşti niţel, spune mai multe despre om şi Dumnezeu decât credem cu toții că ar spune Matrix), dar merită văzut. Măcar pentru că un astfel de remake este singura variantă obiectivă de a face o comparaţie între Charles Bronson şi Jason Statham. Între spațiul interior al hoțului gentleman și structura interioară cristalină a perfecțiunii amorale.
Cum doar ei, americanii, pot pune atât de bine problema calificării în orice domeniu, inclusiv în acela al ucigaşilor plătiţi, cele câteva filme europene care au încercat să exploreze subiecte similare au eşuat în eternele chinuri psihologice pe care noi, oamenii obişnuiţi, le punem în cârca unui astfel de personaj.

Nu, el doar aranjează/repară lucrurile, şi o face la perfecţiune, căci, dacă s-ar gândi prea mult la faptul că ucide pentru bani s-ar sinucide înainte să încerce alţii să-l elimine. Ca şi în Ritualul, tema este tot relaţia între maestru şi discipol şi este uşor să te întrebi dacă nu cumva angajatorul lui Arthur, Dean, nu este cumva mai pervers decât diavolul…
Doar că în filmele astea este vorba mai ales de momentul în care poţi să treci peste maestrul tău – ceea ce poate că lipsește relației dintre Yoda și discipolul său, ceea ce face ca totul să fie o urâtă poveste cu zâne -, iar morala, pentru cine o ştie, este una singură: nu poți să treci peste maestrul tău decât dacă el greşeşte faţă de ceea ce a slujit o viaţă. Altfel, chiar dacă eşti mai tânăr, chiar dacă eşti mai bun, o să descoperi că… nu se poate! 🙂
Filmul merită văzut, dar, dacă puteţi, vizionaţi în aceeaşi zi şi Revolver, chit că l-aţi mai văzut o dată – iese un fel de… întreg.

Vlad T. PopescuFilmfilmNu este Revolver (care, dacă stai să te gândeşti niţel, spune mai multe despre om şi Dumnezeu decât credem cu toții că ar spune Matrix), dar merită văzut. Măcar pentru că un astfel de remake este singura variantă obiectivă de a face o comparaţie între Charles Bronson şi Jason...un blog Vlad T. Popescu