Selfie, mă arăt altora, sau mă cunosc mai bine?
Exhibiționismul nu a murit, exhibiționismul se transformă! 🙂
Așa cum multe alte păcate au avut de-a lungul timpului variante soft, iar acum și variante la distanță, de preferat online, și exhibiționismul a reușit să supraviețuiască și să facă pui.
Mă arăt altora, cât mai interesant, cât mai goală/gol dacă este cazul, înconjurat sau purtând cât mai multe simboluri ale bogăției – mașini bengoase, bijuterii opulente –, fie ele și de împrumut, doar să intre în cadru. Și, desigur, dau chek-in când ajung în locuri ce merită a fi pomenite, scumpe, ostentativ culturale, de invidiat cumva.
Pare că ne spunem: trebuie să-i impresionez pe ceilalți, cu orice preț, chiar și cu prețul imaginii mele, iar asta, vai, Doamne, are cu totul alte semnificații decât acum un secol! 🙂
Suntem mult dincolo de autoportret, dar asta nu înseamnă că nu am putea folosi din nou portretul, ajuns selfie, ca tehnică de autocunoaștere. De câte ori v-ați făcut un selfie cu scopul de a vă înțelege mai bine? (Nu de a vă căuta coșurile, sau pentru a verifica machiajul, da?) În scopul de a vă cunoaște, de a vă împăca și de a vă stăpâni de la anumite acțiuni, emoții, gânduri care v-ar schimba înfățișarea? Au! Păi sunt pașii evoluției spirituale, deci amărâtul de selfie, redevenit autoportret, ar putea juca un rol mai impoertant.
Cum și selfie-ul redevenit portretul cuiva ar putea juca un rol mai important în cunoașterea lui de către ceilalți dacă ei nu l-ar interpreta în cheia „ia să văd ce fițe a mai făcut și ăsta!“
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.