Divorțul, un război ca oricare altul?…
Pentru că mulți au plecat în căutarea vinovaților și au adus în discuție studiile „cercetătorilor britanici și ale oamenilor de știință sovietici” care incriminează întotdeauna sexul opus ca fiind vinovat pentru cele întâmplate – femeile acuză bărbații, bărbații descoperă că femeile sunt vinovate – și se concentrează pe fericirea persoanelor de același sex („după divorț femeile sunt mai fericite… ba nu! bărbații sunt mai fericiți!”), trecut fiind prin așa ceva am și eu două cuvinte de spus! 🙂
Fericit este cel care iese la timp din relația toxică, nefericit este cel care ține cu dinții de relație după ce ea și-a pierdut sensul – indiferent de sex! Motiv pentru care trebuie ținut cont de zicala „boala lungă moarte sigură” și, imediat ce este obiectiv posibil – din punctul de vedere al copiiilor, dacă este cazul -, și cât de elegant mai este posibil, cei doi este bine să-și vadă de drumul lor. Întârzierea într-o căsnicie care nu mai este funcțională și nici nu este vindecabilă face ca lucrurile să devină tot mai dificile în timp.
Femeia și bărbatul au nevoi diferite în perioada de după divorț, nevoi care trebuie satisfăcute, dar cu care nu trebuie să intrăm într-o discuție de genul: „e mai trist pentru ea că nu se descurcă să-și schimbe un bec decât este pentru el să-și calce cămașa”, sau „e mai neplăcut cum societatea o incriminează pe ea pentru divorț decât îl marginalizează pe el”.
Orice grup de terapie, inițiativă civică și altele asemănătoare este de dorit să fie orientate către ambele sexe, să includă în grup, în publicul țintă, atât bărbați cât și femei, pentru a evita ca discuțiile să se orienteze către „cine a fost vinovat?” și ca persoanele de acolo să dezvolte o și mai mare repulsie față de sexul opus, ceea ce ar fi neproductiv pentru intrarea într-o nouă relație. În fond, după divorț, omul trebuie să uite/vindece traumele fizice, sociale și emoționale prin care a trecut pentru a fi apt să descopere fericirea lângă un partener, nu să devină un luptător pe frontul nevăzut cu sexul opus.
Nu cred în cei care caută să vindece femeia divorțată explicându-i că bărbații sunt răi/violenți/adulteri, sau că bărbatul de care s-a despărțit cu siguranță o duce mai nasol decât ea. Nu cred nici în cei care caută să vindece bărbatul divorțat explicându-i că femeile sunt adultere/risipitoare/mame nepricepute.
După divorț nu avem de câștigat un război, ci de clădit o pace!
Vlad T. Popescu
Acest articol poate fi preluat fără modificări și cu precizarea sursei.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0 International License.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.